Credit Imobiliar

În privinţa deschiderii sucursalelor băncilor aflate într-una din ţările membre ale Comunităţii Europene, Directivele Consiliului, disting două situaţii: 1) sucursale unei bănci având sediul în Comunitate şi 2) sucursala unei bănci având sediul într-un alt stat, care nu este membru al Comunităţii. Referitor la prima situaţie, directiva consacră regula tratamentului naţional completată cu cooperarea între autorităţile naţionale de control, astfel ca retragerea autorizaţiei în ţara sediului principal să aibă ca efect retragerea autorizării sucursalelor din ţările membre. Pentru sucursalele băncilor, având sediul principal într-o altă ţară, care nu este membră a Comunităţii, directiva reiterează principiul nediscriminării pozitive, interzicând tratamentul mai favorabil decât cel aplicat sucursalelor din prima categorie. Autorităţile naţionale competente vor stabili condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru deschiderea de sucursale.

Autorităţile de control bancar trebuie să ceară băncilor din străinătate care operează pe teritoriul naţional, să respecte criteriile de rigurozitate stabilite băncilor autohtone; pe lângă aceasta, ele trebuie să fie abilitate să furnizeez, în ţara de origine, informaţiile necesare efectuăriii controlului consolidat

Pentru o bancă există trei modalităţi clasice de a se implementa în afara ţării de origine: sucursale, filiale, agenţii şi birouri de reprezentare.

Sucursalele operează, în principal, sub responsabilitea băncii-mamă. În principiu, simplitatea acestui fapt nu este decât iluzorie, pentru că, din raţiuni fiscale şi chiar administrative, operaţiunile realizate într-o ţară străină trebuie să fie contabilizate separat, ca şi cum ar fi vorba de o societate distinctă. Pe de altă parte, de exemplu, banca-mamă nu poate fi angajată în nume propriu printr-o sucursală proprie

Mai multe ţări din Uniunea Europenă au fost, în principiu, de acord cu implementarea pe teritoriul lor de bănci străine, sub diferite forme. Puterile publice naţionale au manifestat rezerve, în cazul când au apărut o serie de implementări ca fiind periculoase sau faţă de cele ce proveneau din statele cu care nu existau raporturi de reciprocitate.

În general, sucursalele şi filialele băncilor străine sunt în drept de a efectua aceleaşi operaţiuni ca şi băncile naţionale.

În vederea obţinerii aprobării de înfiinţare, banca străină solicitantă trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României, potrivit art. 28 din Normele nr. 2/1999, următoarea documentaţie:

- cererea de autorizare;

- copie de pe actul constitutiv, dinc are rezultă denumirea, forma juridică, sediul social şi modul de funcţionare a băncii străine;

- extras din registrul comerţului din ţara de origine, care atestă înmatricularea băncii şi identitatae reprezentanţilor acesteia;

- descrierea băncii străine: calificarea sa în ţarade origine, în funcţie de mărimea activelor, descrirea structurii organizatorice, descrirea acţionarilor semnificativi, descrierea activităţii sale;

- ultimele trei rapoarte anuale ale băncii; certificate de auditori independenţi;

- descrierea sistemului de reglementare bancară din ţara de origine: prezentarea autorităţii de supraveghere bancară din ţara de origine; modul în care societatea bancară strină, inclusiv susucrsala pe care o va deschide în România, este supravegheată de autoritatea de supraveghere bancară din ţara de origine;

- declaraţia autorităţii d esupraveghere din ţara de origine privind: acordul său referitor la deschiderea unei sucursale în România de către banca în cauză; viabilitatea societăţii bancare respective;

- hotărârea organului statutar al băncii străine, referitoare la deschiderea unei sucursale pe teritoriul României, din care să rezulte operaţiunile pe care sucursala urmează să le defăşoare pe teritoriul României; suma care va fi pusă la dispoziţia sucursalei drept capital de dotare; identitatea conducătorilor împuterniciţi să angajeze banca legal în România;

- studiul de fezabiliate;

- comunicare privind identitatatea persoanelor care urmează să verifice şi să semneze bilanţul contabil al sucursalei, pentru care se va prezenta documentaţia prevăzută pentru cenzorii băncilor;

- denumirea băncii sau denumirea sucursalei băncii străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, la care se deschide contul unde va fi transferată suma reprezentând capitalul de dotare ale sucurslaei;

- orice alte informaţii pe care banca străină le consideră de natură să menţină viabilitatea proiectului prezentat.

Toată această documentaţie va fi prezentată în limba română, iar, pentru documentele redactate în altă limbă, se va prezenta o traducere legalaizată.

În termen de două luni de la comunicarea aprobării de constituire, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, vor fi prezentate B.N.R., conform art. 29 din Normele nr.2/1999, următoarele documente:

- scrisoare din partea depozitarului dondurilor destinate să constituie capitalul de dotare al sucursalei, care să confirme depunerea acestuia de către banca străină într-un cont rămas blocat până la înmatricularea sucursalei băncii în registrul comerţului;

- dovada deţienrii cu titlu legal a spaţiului aferent sediului sucursalei;

- copii de pe cererea de înmatriculare şi de pe certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, din care să rezulte înmatricularea sucursalei.

Si ultima parte in urmatorul post

Prevederile Legii bancare nr. 58/1998 se aplică în mod cerspunzăto şi în cazul sucursalelor băncilor, persoane juridice străine.

Dacă cerinţele referitoare la capitalul social, spaţiul destinat sediului social al băncilor, la conducători, cenzori, sunt aceleaşi ca şi în cazul constituirii unei societăţi bancare române, la stabilirea obiectului de activitate al sucursalei unei bănci străine se va avea în vedere şi faptul că activitatea ce urmează a fi desfăşurate nu pot excede obiectului de activitate al băncii străine respective: aceasta nu va putea efectua în România, prin intermediul unei sucursale, activităţi bancare pe care nu are dreptul să le desfăşoare în ţara de origine.

Continuarea in postul urmator :)